Clăbucetul Taurului

Poți să crezi că nu mai fusesem niciodată în Munții Baiului? Aflat față în față cu maiestuoșii Bucegi, mereu i-am preferat pe aceștia, iar potecile din Baiului le-am tot amânat. Pentru că văzusem mai demult o postare cu brândușele de pe Clăbucetul Taurului și pentru că era chiar perioada lor, iată-ne în ultimul weekend din aprilie 2026 din nou cazați în Bușteni. În plus, mi-a plăcut și povestea istorică a acestui vârf, așa că urma să avem un „2 în 1”: natură și istorie.

Am ajuns vineri seara, iar doamna de la cazare ne aștepta cu poarta deschisă. Deja eram „de-ai casei” 😊))). Ne-am făcut planurile: mergem cu mașina din Bușteni spre Azuga, luăm trenul spre Predeal, urcăm spre Cabana Gârbova și Clăbucetul Taurului, coborâm spre Azuga pe Drumul Tunului, recuperăm mașina și ne întoarcem la cazare. Am adormit gândindu-mă la ziua de mâine 😊)) și la poveștile frumoase despre vârf: aici s-au dat lupte sângeroase în Primul Război Mondial, iar Drumul Tunului este chiar traseul real folosit de armata română în 1916 pentru a transporta tunuri pe Clăbucetul Taurului.

Sâmbătă dimineață ne-am trezit, ne-am băut cafeaua, am verificat prognoza meteo, ne-am făcut bagajele, ne-am pus bocancii în picioare, am luat mașina și ne-am îndreptat spre gara din Azuga. Ce să vezi?! Drumeția asta implica și mers cu trenul, nu doar în bocanci 😊)). Am găsit o parcare la vreo 15 minute de gară, ne-am luat rucsacii și ne-am plimbat puțin prin Azuga, mergând spre tren. Ne-am uitat pe tabelă și… surpriză: următorul tren spre Predeal, de unde începea traseul nostru, era unul privat. Încă o premieră 😊)), pentru că era prima dată când mergeam cu un tren privat.

Ne-am urcat în tren, dar n-am apucat să ne obișnuim prea mult, că a trebuit să coborâm. Nu prea știam noi exact pe unde trebuie să mergem, dar am ieșit printr-un pasaj care ne-a scos în partea opusă orașului. Am început traseul… stând pe o bancă 😊)) la baza pârtiei, cu niște înghețată și câțiva pufuleți, bucurându-ne de liniștea care domnea la Baza Pârtiei, de unde pornește traseul nostru. Vremea era frumoasă, cu un soare cald de primăvară.

Am plecat pe marcajul Triunghi Albastru, urcând pe pârtia Clăbucet, unde apăruseră timid primele floricele. Am urcat și am urcat, până am ajuns în partea superioară a pârtiei, iar de acolo am intrat pe o potecă printr-o pădure foarte frumoasă. O căprioară era chiar în fața noastră, iar un iepuraș a zbughit-o speriat de lângă noi. Tot urcând și admirând priveliștile spre Bucegi — pe care nu-i mai văzusem niciodată din acest unghi — am ajuns la Cabana Gârbova, unde am luat o binemeritată pauză, mâncând câte o ciorbă pe terasa însorită și admirând câinii de cabană, văcuțele, măgărușii și chiar un cal cu căruța.

După ce am plecat de la cabană, au început să se deschidă covoarele de brândușe, măseaua-ciutei și alte floricele, care ne-au însoțit până pe vârf. Aici ne-a întâmpinat istoria: tranșeele în care s-au adăpostit și au luptat soldații în octombrie 1916, crucea ridicată în memoria eroilor căzuți în Bătălia de pe Valea Prahovei (9–25 octombrie 1916), monumentul comemorativ completat în 2018 cu un panou informativ și un drapel, odată cu inaugurarea traseului tematic „Drumul Tunului”, pe care ne propusesem să coborâm. Și, bineînțeles, ne-au întâmpinat și peisajele superbe.

Deși are doar 1.520 m, vârful oferă o panoramă impresionantă asupra Bucegilor, de la un capăt la altul; se vede și Piatra Craiului, și Postăvaru, iar în cealaltă direcție se întinde creasta domoală a Munților Baiului. Contrastul dintre Baiului (domoli) și Bucegi (abrupți) creează o imagine spectaculoasă.

Am început coborârea pe Drumul Tunului, uitându-ne la tranșee și gândindu-ne că, în 1916, soldații români au urcat cu tunurile pe acest drum pentru a apăra țara, ca noi să ne putem bucura astăzi de plăcerea de a străbate potecile acestui munte. Drumul Tunului, mai puțin cunoscut, este marcat cu Punct Albastru și comemorează eroii căzuți în Primul Război Mondial. Este o potecă ce îmbină drumeția ușoară cu o lecție de istorie în aer liber.

Din păcate, la un moment dat am ajuns la o exploatație forestieră care stricase drumul și ne-am rătăcit. Drumul Tunului a devenit drumul lemnului??? ☹((((După ce am bâjbâit prin noroaie, am găsit o potecă nemarcată care ne-a scos aproape de Azuga, unde ne-am intersectat din nou cu traseul marcat. Apoi am coborât prin localitate până la mașină.

Clăbucetul Taurului este unul dintre cele mai accesibile vârfuri cu caracter istoric. Traseul este ușor–mediu, accesibil din Azuga sau Predeal, și poate fi parcurs chiar și iarna, fiind considerat sigur în sezonul rece. Noi am făcut din Gara Predeal până la mașina din Azuga puțin peste 12 km, aproximativ 6 ore cu tot cu pauzele de la Cabana Gârbova, de la brândușe, de pe vârf și cu tot cu rătăcirea, și peste 600 m diferență de nivel.

Rar poți găsi un vârf cu istorie militară, panoramă amplă și accesibilitate ridicată.

Vezi video pe YouTube

Nu uitați să verificați prognoza meteo înainte să plecați pe traseu

Abonează‑te la newsletter și primești povestea direct în inbox - aventuri, întâmplări și evenimente - simplu, fără spam... doar pe unde ne-au mai dus bocancii.

NEWSLETTER

Intră în comunitatea Fereastra cu Povești