Șirnea - Șaua Joaca - La Table
Drumeție în Șirnea pe un traseu montan ușor în Piatra Craiului, spre Curmătura Groapele, Șaua Joaca, La table și Poiana Grind. Cel mai frumos traseu circuit.
ROMÂNIA
Fereastra cu Povești
6/2/20264 min read
Primăvara asta, cu frigul ei încăpățânat și ploile fără număr, m-a făcut să urmăresc prognoza meteo ca pe un serial cu suspans. În fiecare zi verificam cum va fi vremea sâmbătă, pentru că plănuiam o drumeție. Evident, eu sunt responsabila cu planurile — cine altcineva? 😊 Aveam trei trasee în minte, toate sub 1700 m, că mai sus era zăpadă serioasă și risc de avalanșă, de parcă eram în februarie, nu în mai.
În final, am ales un traseu la poalele Făgărașului. Dar surpriză! În zonă se organizau curse de mașini. Adio liniște, adio plan A. Nici vremea nu părea prea prietenoasă, așa că am trecut la planul B: Sirnea. De-aia e bine să ai mai multe planuri pentru aceeași zi — ca să ai ce schimba! 😊
Sâmbătă dimineață, după ce am consultat prognoza pe toate site-urile posibile (toate promiteau ploaie abia pe la 18:00), am pornit spre Sirnea, primul sat turistic din România. Pe culoarul Rucăr–Bran se lucra, așa că am înaintat cu viteza melcului din cauza semafoarelor. Dar imediat ce am început urcarea spre Ciocanu, am uitat de toate. Verdele crud, casele răsfirate, fânețele întinse pe dealuri — un tablou atât de frumos încât îți tăia respirația.
După Ciocanu am intrat în Sirnea, unde am admirat casele tradiționale și liniștea satului, care părea aproape nelocuit. Drumul șerpuia, marcajele apăreau timid, iar noi nu știam unde să lăsăm mașina. Noroc că am găsit o parcare chiar lângă Schitul Buna Vestire, unde se lucra de zor. Când am coborât, ne-a izbit aerul ozonat și parfumul floricelelor împrăștiate pe dealuri. În față, Bucegii se arătau pudrați cu zăpadă, cu nori negri plutind amenințător deasupra lor.
Ne-am luat rucsacii și am pornit pe o potecă la marginea satului. După câteva minute am ajuns la un punct de belvedere de unde se vedea minunat satul. Evident, Dan a ridicat drona, iar eu m-am bucurat de liniște și de priveliște. Spre Piatra Craiului deja ploua — și era abia ora 10. Nu trebuia să înceapă la 18??? Așa că am început traseul cu… o pauză. 😊
Cât a pilotat Dan drona, ploaia a ajuns și la noi. Ne-am uitat unul la altul: să ne întoarcem sau să continuăm? Ne-am echipat de ploaie și am pornit spre Șaua Groapele. Nici acolo nu s-a oprit ploaia, dar cum de acolo începea pădurea, am zis că merită încercat. La un moment dat, a venit și mesajul RO-Alert: ploi torențiale, tunete, fulgere, 50–70 l/mp. Perfect, exact ce ne trebuia! Dar pădurea era atât de frumoasă printre stropii de ploaie, încât am continuat.
La stâna din Șaua Joaca ne-am adăpostit puțin. Peisajul era ireal: liniște, nori plutind peste crestele Pietrei Craiului, un colț de rai. Și, ca prin minune, s-a oprit ploaia. Uraaaa!
Apropiindu-ne de Poiana Grind, pădurea răsuna de drujbe. Am dat peste o exploatație forestieră, iar poteca s-a transformat într-un drum de TAF. Ne-am umplut de noroi, dar asta e partea „glamour” a drumețiilor. Când am început urcarea spre Șaua Groapele, vremea s-a îmbunătățit, păsările cântau, iar Dan a ridicat din nou drona. De sus, totul era și mai frumos.
Am pornit spre La Table, unde ne-am întâlnit cu o fată și un băiat veniți dinspre Măgura. Deci nu eram singurii curajoși (sau inconștienți) plecați pe ploaie.
De la La Table am continuat spre Poiana Grind. Când am ajuns la locul unde izvorăște Dâmbovicioara și am văzut o masă cu băncuțe, foamea ne-a convins instant să facem popas. Un grup mare a trecut pe lângă noi — voiau să urce pe Vârful La Om, dar s-au întors după mesajul RO-Alert.
La întoarcere, în Șaua Groapele, ne-au întâmpinat o mulțime de floricele care la urcare stătuseră ascunse, probabil și ele supărate pe ploaie. Le-am admirat, am privit din nou spre Bucegi, până când am auzit tunete în depărtare. Am grăbit pasul spre Sirnea, dar cum tunetele au dispărut, am început iar să pierdem vremea admirând peisajele.
O zi frumoasă, relaxantă, pe care sigur n-o vom uita prea curând.
Durata: 6 ore cu tot cu pauze (multe😊))
Dificultate: redusa
Marcaj (in ordinea segmentelor): triunghi rosu, banda rosie, cruce rosie, triunghi rosu
Accesibilitate: in orice sezon
În final, deși vremea ne-a pus la încercare, ne-am bucurat de Sirnea și de un traseu minunat, făcut în circuit în aproximativ 6 ore, cu tot cu pauze: aproape 13 km și vreo 450 m diferență de nivel.
Vezi video pe YouTube
Nu uitați să verificați prognoza meteo înainte să plecați pe traseu
Vezi video pe YouTube
Abonează‑te la newsletter și primești povestea direct în inbox - aventuri, întâmplări și evenimente - simplu, fără spam... doar pe unde ne-au mai dus bocancii.
NEWSLETTER
Intră în comunitatea Fereastra cu Povești
