Valea Bădenilor sau Valea Urșilor? Drumul spre Vârful Cioara pe nemarcate

Pentru că era o zi de sâmbătă, iar prognoza meteo se anunța destul de bună pentru luna aprilie, ne-am hotărât să repetăm un traseu nemarcat pe care îl mai făcuserăm: spre Vârful Cioara din Masivul Leaota-frumos și sălbatic.

Am luat mașina și am plecat din Câmpulung pe DJ 72A, spre localitatea Bădeni din județul Argeș, cu gândul să ajungem pe Valea Bădenilor – sau Valea Bădencii, cum o numesc localnicii.

De unde vine numele acestei localități? Poate de la numele de familie Badea (o fi fost un neam mare), sau poate de la cuvântul „bade”, care însemna „frate mai mare” sau „bărbat respectat”. Așadar, „Bădeni” ar însemna aproximativ „locul oamenilor lui Badea” sau „satul bărbaților”. Dar femeile nu s-au lăsat mai prejos și au botezat locul Valea Bădencii 😊.

După aproximativ 20–25 de minute, am intrat pe Valea Bădenilor. Am mers pe drumul asfaltat, apoi pe un drum neasfaltat, dar practicabil, și am lăsat mașina la o barieră.

Pentru că știam traseul – îl mai făcuserăm într-o zi de vară mai răcoroasă – nu ne-am mai documentat prea mult. Ne-am luat rucsacii și, cu multă voie bună, am pornit la drum, bucurându-ne de semnele timide ale primăverii și de faptul că noroiul era uscat.

Nu mergem mult și dăm de urme de urs, care se pierdeau spre poteca ce urcă în Șaua Țancăvei. Și ce să vezi? Încă o urmă. Și încă una. Wow, Valea Bădenilor s-a transformat în Valea Urșilor 😊))).

Am părăsit valea și am făcut stânga pe poteca nemarcată, trecând pe lângă un observator de animale din lemn. Și ține-te bine: începe o urcare care nu se mai termină, foarte înclinată, dar pe o potecă bine conturată. Și urcăm, și urcăm, și urcăm. Încep să apară și primele urme de zăpadă.

Când ne uităm pe aplicație… surpriză! Mai aveam o grămadă până în vârf. Cum? Așa lung e traseul spre Vârful Cioara????? Și nu are 1400 de metri, cum ne aminteam noi, ci 1856 m. Așa că dăm înainte, că mai aveam mult de urcat.

Și iarăși dăm de urme de urs, de data asta cu un picior mai mare decât al lui Dan. Se poate așa ceva?! Ursul cred că purta peste „mărimea 50” la bocanc😊)))).

Când am ieșit în golul alpin, ne-a întâmpinat un covor mov de brândușe. Ce surpriză frumoasă ne-a făcut Cioara!!!!! Bucurie mare. Nici n-am mai simțit oboseala. Și tot mergând, am ajuns pe vârf. Ce priveliști se deschideau de aici: Leaota cu toată creasta ei, Stâna Albescu, Piatra Dragoslavelor, Munții Iezer-Păpușa. Nu ne mai săturam de priveliști. Am ridicat și drona.

A fost o zi mai lungă decât ne așteptam, dar și mult mai frumoasă decât ne așteptam. Și, cel mai important, nici nu ne-am întâlnit cu ursul 😊.

Cu părere de rău, am început coborârea pe același traseu, pe lângă aceleași urme uriașe de urs, pe Valea Bădenilor, până la mașină.

Nu uitați să verificați prognoza meteo înainte să plecați pe traseu

Abonează‑te la newsletter și primești povestea direct în inbox - aventuri, întâmplări și evenimente - simplu, fără spam... doar pe unde ne-au mai dus bocancii.

NEWSLETTER

Intră în comunitatea Fereastra cu Povești